N-am citit cartea lui Stieg Larsson, nu am vazut varianta suedeza si sunt fan David Fincher (Fight Club, The Curious Case of Benjamin Button, Zodiac, Se7en, Panic Room), deci nu pot sa fac nicio comparatie intre ele.

Atmosfera din film este sumbra, rece si violenta. Suspansul este la el acasa, iar interpretarea actorilor este de exceptie. Mai ales a tinerei Rooney Mara, care joaca excelent rolul de introvertita, vulnerabila si apoi razbunatoare. Muzica este si ea la inaltime.

Filmul mi-a placut. Aproape la fel de mult ca Shutter Island.

Primele doua filme din serie mi-au placut, insa, din pacate, cu A Very Harold & Kumar 3D Christmas s-a coborat prea mult stacheta. Cam cat s-a coborat si cu The Hangover Part II.

Nuditate si droguri au avut si primele doua parti, insa au mai avut si multe scene amuzante plus o poveste interesanta. A treia parte n-are o poveste care sa te prinda, pentru ca, pana la urma, filmul este despre nimic, avand la baza doar scene fortate cu copii care se drogheaza.

Desi Warrior este atat de “american”, se ridica la nivelul lui The Fighter si ramane unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultimul timp. Povestea, desfasurata pe mai multe planuri, este atat de captivanta ca n-am simtit cand au trecut cele doua ore si jumatate ale filmului.

De remarcat prestatia excelenta a actorilor, mai ales a lui Tom Hardy, Nick Nolte si Joel Edgerton. Scenele de lupta sunt bine realizate si reusesc sa te tina in tensiune.

Ca puncte minus as enumera unele faze exagerate si finalul previzivil.

Ca plusuri, la animatia Puss in Boots, as enumera replicile haioase, vocea lui Antonio Banderas si personajele negative.

Insa , chiar daca are la baza un amalgam de povesti combinate, scenariul  mi s-a parut destul de subtire. Filmul este peste Shrek Forever After, insa, daca ar fi sa aleg, as alege oricand o animatie Pixar in locul animatiei Puss in Boots.

Filmul este lipsit de originalitate, previzibil si cu glume de 2 lei. Pe cat de mult imi plac filmuletele cu Mr. Bean, pe atat de mult m-a dezamagit Johnny English Reborn.

Am vazut si primul Johnny English, cel din 2003, insa a trebuit sa vad trailerul, ca sa-mi aduc aminte cu ce a fost. Sunt sigur ca si cu asta se va intampla la fel.

Cu toate că este un clişeu cap-coadă, Larry Crowne merită văzut pentru rolul total neobişnuit pe care îl are Tom Hanks. I-am dat notă de trecere pentru că oricât de prost ar fi un film, Tom Hanks şi Julia Roberts rămân doi imenşi actori.
Cu toate astea, am curaj să pariez că va candida la cel mai prost film al anului. Ca să vă faceţi o idee, e ca şi cum Tudor Gheorghe ar face reclamă la farmacia Catena.

Din pacate, Real Steel sufera de lipsa de originalitate. Aduce prea mult cu Over the Top, iar relatii ca cea din film, care pornesc cum nu se poate mai prost si se termina cu happy end, am mai vazut in cateva sute de filme.

Totusi, efectele speciale sunt decente, scenele de lupta dintre roboti sunt bine realizate, iar dialogurile din film sunt savuroase.

In ciuda tehnicilor spectaculoase de filmare si montajului marca Guy Ritchie, mie Sherlock Holmes: A Game of Shadows mi-a creat senzatia ca as privi la unul dintre filmele cu Indiana Jones. Desi sunt fan Guy Ritchie, nici primul Sherlock Holmes si nici al doilea nu m-au incantat prea mult.

In ciuda actorulor buni pe care i-a avut la dispozitie, regizorul Steven Soderbergh s-a chinuit atat de mult sa prezinte cat mai realist raspandirea virusului letal ca, in loc de un film artistic, i-a iesit mai mult un documentar.

Dintre actori, cel mai mult mi-a placut de Jude Law, iar “Blogging is not writing. It’s just graffiti with punctuation” este un citat misto din film.