The Expendables are un scenariu mai subtire decat o supa de legume, dar, nah, era de asteptat ca filmul lui Stallone sa nu-si doreasca sa rupa Oscarul din 2011. Si, totusi, parca as fi vrut mai mult decat o banala poveste cu un dictator marioneta, un smecher CIA si niste mercenari. In fine, putem trece si peste asta, dar nu si peste nesimtirea de a trece in distributie nume precum Bruce Willis si Arnold Schwarzenegger doar cu scopul de a mai aduce cateva zeci de milioane la incasari.

In rest, aproape numai de bine. Scene de lupta acceptabile, unele bune (cea de pe deal, cand Ross si Christmas au omorat soldatii si cea de pe terenul de basket), altele trase de par (cea de la final), efecte speciale spectaculoase, un Sylvester Stallone (64 de ani) inca tanar, un Jason Statham in forma de zile mari si dialoguri decente in film.

Subiectul filmului Salt, fumat de atatea ori in alte filme, ar fi fost mai potrivit pentru un film de categoria B, desi, daca ne gandim mai bine, fara Angelina Jolie si efectele speciale, filmul chiar este unul de categorie B.
Nu mi-au placut cascadoriile exagerate, povestea banala cu copiii antrenati de mici si scaparile din scenariul. La final nici macar n-am inteles prea bine ce voiau aia din film.

Partea buna la film este ca actiunea nu e trasa de par (tine doar 100 de minute), ca nu ghicesti chiar totul din prima, ca este alert si ca Angelina Jolie inca da bine pe ecran. Un film numai bun sa te ajute sa-ti golesti punga de popcorn.

Filmul lasa loc de o continuare, dar la ce incasari a avut si faptul ca nici pana acum nu si-a acoperit cheltuielile, nu vad cine si-ar mai baga banii intr-o continuare.

Filmul 127 Hours este regizat de Danny Boyle (Slumdog Millionaire, Trainspotting, 28 Days Later…) si are in spate poveste alpinistului Aron Ralston, care, dupa aproape cinci zile de captivitate, a trebuit sa-si amputeze propriul brat pentru a se elibera. Dupa trailer, cel putin din punct de vedere vizual, filmul va fi unul interesant.

Pentru mine, pana acum, Centurion reprezinta surpriza placuta a anului. Un film bun, englezesc, cu cel putin doua clase peste Black Death, pe care l-am vazut recent.

Poveste simpla, dar imprevizibila, captivanta si alerta, iar imaginile si coloana sonora reusesc sa creeze tensiune. Chiar daca se folosesc culori mai putin cromatice, peisajele din film sunt superbe. Scenele de lupta sunt realiste, dure si pe alocuri chiar sadice.
In mare parte europeni, actorii au fete noi, si, fiind satul de vedetismul hollywoodian din filmele istorice, acest lucru mi-a placut cel mai mult.

Black Death este genul de film care vrea sa socheze prin violenta la aproape fiecare scena, si reuseste, dar asta nu inseamna ca il face mai bun. Filmul este unul mediu, pe alocuri imprevizibil, insa fara scenele violente, ai crede ca este o productie Hallmark.

Chiar daca actorii isi fac bine rolurile, personajele principale sunt unele lipsite de ratiune. Cum naiba sa te duci intr-un sat dusman, sa bagi mancare si bautura in tine, fara sa-ti iei nicio masura de precautie?

Knight and Day este un film usor de urmarit, previzibil, fara intriga, cu dialoguri banale, glume seci si multe efecte speciale.
Cel mai mult m-au dezamagit scaparile din film, de exemplu faza cu Roy Miller (Tom Cruise) care nu poate sa treaca prin aeroport cu o baterie mica, dar poate sa treaca cu June Havens (Cameron Diaz) in stare de inconstienta peste mai multe granite.

Pentru Cameron Diaz poate este un film potrivit, dar de la Tom Cruise ma asteptam la mai mult, mai ales ca in urma cu noua ani cei doi au facut echipa buna in Vanilla Sky.

Atmosfera plumburie, muzica in stilul filmelor lui Hitchock si talentul lui Roman Polanski fac ca filmul sa para a avea mai mult mister decat are in realitate si ne fac sa trecem mai usor peste scaparile din scenariu.

Fara sa fie vreo capodopera, Ghost Writer este un thriller psihologic cu un scenariu interesant si un acting bun.

Daca de la Ewan McGregor ma asteptam sa joace bine, surpriza placuta a venit din partea actorilor Pierce Brosnan, Olivia Williams si Kim Cattrall.

Nu orice film trebuie sa fie o capodopera, iar The A-Team, care nu trebuie apreciat pentru scenariu sau valorile artistice, este departe de a fi o capodopera. In schimb, filmul este unul bun, usor de urmarit, relaxant si amuzant, adica exact ceea ce este menit sa fie. Si daca mai pun ca actorii se descurca bine in pielea personajelor, pot spune, fara sa gresesc prea mult, ca acesta este unul dintre cele mai bune filmele de actiune ale lui 2010.

Prince of Persia: The Sands of Time nu este o capodopera si nimic din el nu m-a dat pe spate. Filmul este precum printesa Tamina, interpretata de Gemma Arterton, simpatica, ba chiar frumusica, dar nu sclipitor de frumoasa, asa cum ar fi trebuit sa arate una dintre cele mai frumoase femei din timpurile acelea.

Efectele vizuale, sunetul, ambianta, scenele de lupta si costumele s-au ridicat la nivelul asteptarilor, scenariul este o adaptare dupa un joc video, nu poti sa ai mari pretentii de la el, insa este acceptabil, pentru ca este cursiv, nu plictiseste si, daca n-ai jucat jocul, are destule momente imprevizibile. Cel mai mult m-au dezamagit dialogurile si umorul nereusit, din punctul asta de vedere, filmul este sub The Mummy.

Dupa scaderi si adunari, cred ca filmul este unul de recomandat si indiferent de asteptarile pe care le ai de la el, tot va fi ceva care sa-ti placa.