Brooklyn’s Finest, prin Richard Gere, Don Cheadle si Ethan Hawke, beneficiaza de o distributie de exceptie. Numele mari din film, impreuna cu ceilalti actori, reusesc o prestatie de inalta clasa.

In ciuda celor peste doua ore, filmul reuseste sa mentina tensiune pe toata durata filmului. Filmul se desfasoara pe trei planuri diferite, fiecare avand in centru povestea unui politist din Brooklyn, a caror viata se intersecteaza abia la final.

De neinteles durata filmul, chiar nu era nevoie de doua ore.

Viggo Mortensen a jucat bine, dar cu adevarat impresionat am fost de tanarul Kodi Smit-McPhee.

Primul [Rec] a fost simplu, terifiant, uimitor, original, credibil si a avut un motiv bine intemeiat sa se filmeze cu camera.

In [Rec] 2 atacurile sunt previzibile, ghicesti usor cine si cand va fi atacat. Caracterele personajelor nu mai sunt la fel de bine construite, majoritatea reactioneaza isteric, irational si sunt atat de enervante incat aproape ca iti pare bine cand sunt eviscerate.

Si totusi, toate aceste scapari le-as fi trecut mai usor cu vederea, daca, de la boala sub forma de turbare, din prima parte, scenariul nu cotea ridicol spre posedare si religie. Nu mai este vorba de virusi, contaminare si carantina, acum este vorba de posesie demonica contagioasa prin muscatura.

Ca plusuri, pentru acest film, sunt scenele de lupta, imaginile din afara Jakartei si finalul interesant, ca minusuri as mentiona prestatia actorilor din rolurile negative, cu fumuri de mafioti din anii ’80.

Filmul nici macar nu te lasa sa-ti dai seama daca se vrea amuzant, glumele sunt atat de rasuflate. Julie Benz, in afara de un accent deosebit, nu arata nimic si strica tot filmul. Se pare ca rolurile secundare sunt cele care au facut diferenta intre cele doua parti.

The Collector are mult sange, scene violente, torturi de dragul torturii, capcane, muzica proasta, dialoguri penibile, nicio logica si un criminal in serie mult superior celorlalti din film.

Decat sa vedeti filmul asta, mai bine revedeti unul dintre filmele A Nightmare on Elm Street, The Texas Chain Saw Massacre, Hostel, Saw (primele 3 parti), Psycho, Silence of the lambs, Seven, The Hills Have Eyes ori Wrong Turn.

Fata de celelalte filme cu vampiri, acesta vine cu cateva lucruri noi, inceputul fiind chiar promitator si fara scapari. Actiunea nu este chiar previzibila, banuiesti cine va scapa pe final, dar nu stii cum o va face si cu cine.

Efectele speciale sunt bunicele, iar scenele de lupta contin mult sange.

Ethan Hawke, rolul principal, alaturi de Willem Dafoe, sunt cei mai cunoscuti actori din film si se descurca bine.

Ca sa vorbesti de bine filmul The Imaginarium of Doctor Parnassus, trebuie sa te referi la prestatia actorilor, decoruri, costume, atmosfera si lumile imaginare. In schimb, filmul sufera rau la partea de scenariu si poveste, care nu este complexa, insa este destul de confuza si pare incompleta.

Nici nu vreau sa ma gandesc unde ar fi fost filmul fara moartea lui Heath Ledger sau numele mari care au jucat in el (Christopher Plummer, Johnny Depp, Jude Law si Colin Farrell).

Un film petru fanii inraiti ai lui Terry Gilliam, nu si pentru mine.

Ideea filmului nu este originala, si filmele de comedie au folosit-o, vezi Groundhog Day cu Bill Murray in rol principal, insa se vede ca la scenariul lui Triangle s-a muncit al naibi de mult, se joaca cu mintea ta de la inceput pana la sfarsit, si cand crezi ca-i inteles spilul, totul iti este dat peste cap, si tot asa pana la final, tu ramanand doar cu mesajul ca, oricat te-ai chinui, nu poti schimba greselile facute in trecut.

Mi-a placut mult cum au fost filmate cadrele, cum este folosita lumina si culorile.

Melissa George joaca excelent.